Totul a inceput acum 5 luni cand familia parea ca se rupe in doua si simteam cum incet-incet lumea mi se destrama. Scandaluri, circ, politie, plansete, bagaje, laptopul in spinare si credeam ca panica din suflet nu se va termina niciodata.

Am plecat de acasa cu laptopul si o geanta cu haine de mai multe cautandu-mi linistea in Brasov sau Bucuresti, in cazare singura. Nu, nu m-am mancat nimeni, nu m-a violat niciun sofer de Uber, nu m-a alergat nimeni pe strada asa cum au impresia multi ca i se intampla unei femei singure pe strada ziua sau noapte, indiferent.

Am crezut ca nimic bun nu mai are ce sa mi se intample si simteam cum sub lacrimile fierbinti de pe obraz imi creste o ura necontenita pentru barbati. Credeam ca nu o sa mai fiu cu nimeni, ca nu o sa mai accept pe nimeni langa mine. Credeam ca am standarde asa de inalte ca nimeni nu o sa le atinga vreodata. Ajunsesem sa cred ca-s o ciudata si o inadaptata la lumea asta perfecta.

Credeam multe pana a aparut el. Un blond cu voce calda, o figura draguta intr-o poza, un bun simt excelent si o politete impecabila. La inceput am crezut ca nu o sa fie nimic intre noi. Parca nici nu vorbea silindu-ma sa vorbesc eu cat sa-mi vars tot sacul.

Ne-am intalnit si a fost dragoste la prima vedere, sufletele ni le atinsesem de mult prin atatea conversatii in noapte tarziu la telefon. Parca-mi picura in ureche bunatatea lui si imi placea. Simteam ca ma linistesc dupa ce vorbesc cu el.

Nu mai credeam in iubire cand cu un simplu tinut de mana mi-a luat parca sufletul in palme si l-a mangaiat. E un vasluian frumos, inteligent, respectuos, afectuos, bland si bun. Tot ce imi doream de la un barbat, el e si inca mai mult decat speram.

Nu stiu ce am facut bine sa il intalnesc, dar consider ca e darul meu de la Dumnezeu. E un cadou cu fundita rosie care miroase a liliac pentru ca Dumnezeu stie exact ce imi place.

Iubesc la el…multe.

Iubesc cum ma tinea in brate pe sezlong la 00:00 cand vantul batea rece dinspre mare si in intuneric se auzeau voci nedistingibile.

Iubesc cum ma trage putin inspre el cand mergem pe strada sa nu calc pe vreun capac de canal sau in vreo baltoaca.

Iubesc cum imi da suvitele dupa ureche si ma priveste cu ochii mici si aproape verzi.

Iubesc cum ma strange in brate in timp ce ne uitam nehotarati la raftul de chipsuri.

Iubesc cum ma completeaza in orice magazin, eu tin punga, el pune strugurii.

Iubesc cum imi raspunde la orice mesaj. Aceleasi „si eu”, „tu cum te simti azi?”, „si mie mi-e dor de tine”.

Iubesc cum ma ia in brate si ma strange in gara cand coboara incet si molcom din tren, un urias bun si bland.

Iubesc cum imi deschide toate usile si ma lasa pe mine sa trec prima spre metrou.

Iubesc cum imi cara toate plasele pe oriunde mergem si cum imi ia grijile de pe frunte.

Iubesc cand imi aduna parul blond de pe oriunde imi cade si mi-l arata. „am parul tau si in hainele abia spalate”.

Iubesc cum ma tine in brate si ma mangaie pe spate cand ne uitam la film.

Iubesc cum isi tine o mana pe spatele meu si adoarme suierand incet, atat de adorabil ca adorm si eu. Fara chinuiala, fara griji, fara nervi, fara stres. Doar cu mana lui mare si fierbinte pe mine.

Iubesc cum imi face masaj fara sa ii cer si cum imi da mie prima lingurita de prajitura.

Iubesc ca ma strange in brate cat vreau eu si inca o secunda fara sa se plictiseasca.

Iubesc ca ma face sa rad la telefon si imi aduna toti norii de pe cerul zilelor grele.

Iubesc ca ma suna in fiecare seara chiar si cand e mort de oboseala.

Iubesc ca face 60 kilometri dupa munca doar ca sa fie cu mine.

Iubesc ca are grija de mine exact asa cum imi place si ca ii pasa de sufletelul meu.

Iubesc faptul ca intelege tot ce ii zic si avem fix aceleasi idei.

Iubesc ca ne putem plimba impreuna ore in sir fara sa obosim cand eu singura mor de febra musculara dupa primul kilometru.

Iubesc ca atunci cand il vad oamenii din jur dispar, totul se topeste in ceata si lumina ochilor lui mici ramane singura aprinsa in noaptea grea.

Iubesc ca discutam imbratisati pana tarziu si parca somnul nu mai vine cand suntem impreuna.

Iubesc ca bem ceai de 10 ori pe zi si nu ne plictisim sa mai discutam un pic pe marginea buzei canii.

Iubesc ca ne iubim in fiecare zi mai mult de parca l-am cautat o viata si el abia m-a gasit.

Iubesc ca l-am gasit la 400 de kilometri departe de mine, in ultimul loc in care l-as fi cautat.

Iubesc la el… faptul ca e el si e fix ce imi place. Aceeasi minte, acelasi suflet, aceleasi doruri nespuse in doua corpuri.

Daca nu stiai, iubirea face planeta sa se invarte. Iubeste mai mult, ofera mai mult, fii mai bun si totul va fi bine.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *