Stii cand ai o zi de nu iti vine sa te scoli din pat? De parca somnul ti-ar sterge toate problemele? Ei bine, nu functioneaza. Dormi pana la 12 si cand te trezesti iti amintesti problemele de aseara. Iti amintesti cum tipa la tine si cum credeai ca o sa te bata, iti amintesti ca a iesit in strada dupa tine sa iti spun ca trebuie sa ceri voie cand pleci de acasa si totul iti da o stare de greata de parca ai fii gravida.

Iti batea inima ca la nebuni, tremurai toata si te-ai intors in curte sa se termine circul. O rusine imensa pentru toti cei care au auzit si iti venea sa intri in pamant. Iar o sa iei decizii gresite. Iar o sa te bagi intr-un job obositor ca sa nu mai fii acasa asa mult. Iar o sa te bagi cu capul in pamant intr-un job nasol doar sa nu ii mai vezi moaca de betiv. Iar si gandul asta iti da o greata de nu mai poti sa iti vezi luminita de la capatul tunelului.

Ai vrea sa poti plange pe umarul cuiva, cuiva care sa te inteleaga ca esti plapanda si ai nevoie de iubire sa cresti mare. Ai vrea sa fie ca fostul, sa iti dea liniste, sa nu iti mai fie dor de el cand iti zici ca nu iti e. Ai vrea sa ai o zi buna si toate grijile sa dispara: banii, familia, relatia, stima ta de sine… Totul pare sa se dizolve si nu te mai intereseaza nimic. Inainte sa te culci te gandesti la ce relatie ai fi putut sa ai si de ce esti singura acum. Te gandesti la toti cei carora le-ai zis nu dupa o singura intalnire si poate ti se pare ca ai exagerat. Niciun sarut misto nu te face sa te simti mai bine si desi primesti o imbratisare care te face sa te simti ca acasa, acasa nu mai e de mult timp liniste.

2 nopti in Brasov. Zile de vis. Singura, fara idioti pe cap, fara urlete si tipete, fara ragusit pentru a te face auzita. Eram in Piata Sfatului pe o banca, telefonul intr-o mana si ceaiul de ghimbir in alta, cativa nori albiciosi pe cer si niciun nor pe ziua ta. In mintea ta era o liniste de invidiat, de neuitat. Erai singura, era rece ca intr-o seara de iarna, adolescent facandu-si poze in centrul pietei si tu respirai aerul libertatii. Lumea era a ta si era asa liniste. Asa de in siguranta si bine…Pacat ca un simplu telefon te-a facut sa te agiti si sa pleci in graba acasa. Acasa unde a fost liniste 30 minute pana ti-ai despachetat hainele si laptopul. Acasa unde pare ca nu o sa mai fie liniste niciodata. Acasa de unde trebuie sa pleci cat mai curand pana nu innebunesti sau faci vreun gest necugetat.

El obisnuia sa fie acolo. O voce dulce in telefon. Un M. caruia ii puteai spune „te iubesc” la final de apel, un baiat care iti dadea liniste de parca doar asta imprastia in jur. Era ca o lumanare care iti oferea lumina aka linsitea sa. Nimeni nu iti mai calmeaza inima cand te superi, nimeni nu iti opreste tahicardia cand ti-e frica, nimeni nu te mai tine in brate cand ti-e rau. Cui sa ii vorbesti despre atacurile de panica? Cui sa ii spui ca ai nevoie de liniste si afectiune? As fi stupid sa vorbesti despre problemele tale de familie. Cui sa zici? Celor care nu stiu ce inseamna si te iau in ras? Fetelor care cred ca este usor sa te adaptezi la o noua situatie, un nou program, un nou job, un nou iubit sau o noua locuinta.

Treci peste.

Nu mai fii si tu asa.

Fii mai flexibila!

Atatea replici care denota ca un introvertit nu este inteles si ajutat cum trebuie. Tu dai sfaturi si oferi informatii celor care au nevoie sau care te intreaba, iar cand ai tu nevoie… Parca s-au terminat cuvintele de bine. Adormi cu fata in perna, astepti pastila sa isi faca efectul si sa nu visezi nimic. Azi noapte l-am visat pe fostul. Ne impacasem si era acolo. In fata mea, pe un scaun, fumand linistit o tigara si vorbind moale cum il stiam. Langa el eu paream vulcanica. Era misto pana sa se strice… Era…

Era misto cand viitorul era clar definit alaturi de el. Nu existau contradictii, nici melancolii si nici dificultati. Totul era lin si era iubire. Iubirea era lina pana a devenit sicanare reciproca, reprosuri si tacere, lacrimi si raceala.

Era o vreme cand o voce in telefon care te intreba cum te simti te facea sa te simti completa, iubita si dorita. Era frumos odata si nici nu stiam…

Stiu ca e cu alta si sa vad totul nu mi-a facut deloc bine. Mi-a zdruncinat lumea. Inca o blonda cand si eu m-am facut blonda. Inca o slabanoaga cu forme. Asa eram si eu. Inocenta si versata. Asa eram si eu. 3 ani si 3 luni. Cine credea ca-mi vei lua anii mei si frumusetea?

Cine credea ca-ti voi lua anii tai si tineretea? Te-ai schimbat, esti mult mai mare si lumina din ochi s-a dus. Pari fericit cu ea. Asa ma tineai si pe mine in brate. Asa ma sarutai si pe mine. Asa erai si cu mine odata. Asa mandra de tine eram si eu odata. De ce mai tii pozele cu noi? Sa vad ce frumosi eram impreuna? Sa vad ca mi s-a dus rosul din obraji si lumina din ochi? Sa vad ca am fost frumoasa si am imbatranit cand ai plecat? Sa vad ca nu o sa mai arat cu nimeni asa? Sa cred ca nu o sa mai iubesc niciodata? Sau ce e mai grav e ca eu cred ca nu o sa ma mai iubeasca nimeni niciodata?

Cu cine o sa mai intru in apa la mare sarutandu-ma pasional? Cu cine o sa mai fac snitele intr-o bucatarie la etaj intr-un oras de munte? Cu cine o sa ma mai opresc in mijlocul strazii sa il trag spre mine si sa ma sarut? Cu cine o sa mai rad cum o faceam noi la 2 dimineata cand veneai de la munca? Te asteptam desi mi-era greu, mi-era mereu somn si te sunam sa te intreb cat mai ai… Inca mai cred ca erai cu ea. De aia ma repezeai la final de relatie. Erai cu ea, te sarutai si imbratisai in masina mea, pe bancheta mea, pe banii mei, pe nervii si visele mele sfaramate. Cate amintiri oare ai in ea cu altele? Am vazut pozele pe Whatsapp. Nu are rost sa mai minti. Cand s-au terminat banii si am devenit irascibila ca ma simteam singura intr-o caruta prea mare, ai disparut. Cand m-am inglodat in datorii si eram la capatul puterilor nu ai putut sa ma sustii.

Era mai usor cu una mai mica. Eram prea matura si serioasa pentru mine ca munceam prea mult. Poate nu ti-am dat timp, poate nu ti-am dat atentie, dar cand bagam benzina sau plateam la restaurant nu te simteai mai putin barbat? Ar fi trebuit sa te simti. Mai stii cand iti dadeam banii inainte sa intram in restaurant? Era penibil sa platesc mereu eu. Te lasam sa fii barbat. Un blond seducator cu ochii verzi. Pistrui si degetele lungi de pianist. Erai misto asa slab odata. Erai… Nu mai esti. Te-ai schimbat si sper, spre binele sufletului meu, sa nu iti mai vad moaca buhaita de la atata bautura vreodata. Nu vreau sa iti zic „buna”. Nu vreau sa zic un salut unuia care a plecat cand mi-a fost greu. Aluia care m-a facut sa pierd zeci de lei din cauza unei despartiri. Aluia care mi-a frant inima in zeci de mii de bucatele mici-mici.

Nu pot sa zic „buna” unuia care o iubeste pe alta. Care nu m-a apreciat indiferent cate i-am oferit. M-am vopsit, m-am schimbat, m-am plans pe mine si m-am reconstruit dupa alt calapod. Inca ma doare rana ta si pozele alea nu au facut decat sa deschida o rana care abia se vindecase. Credeam ca sunt bine si ca nu mai am nevoie de ajutor. Ba am, nevoie de cat mai multe imbratisari si umeri pe care sa plang pana o sa ma satur si o sa ma ridic. Mi s-au uscat lacrimile sarate pe obraji ca asa fac eu, plang si scriu, scriu si plang. Problemele mele ma fac sa pierd bani zi de zi si ce e mai grav este ca nu mai am chef sa muncesc. Nu mai vreau nimic. Nu mai vreau sa vorbesc cu nimeni pentru ca nu ma intelege nimeni. Am muzica pe laptop si televizorul tare sa nu aud daca incepe circul.

O sa plec… Curand. Nu ma mai intorc. Mormantul iubirii noastre. Dorm doar pe partea mea. Pe partea ta inca sta un inger blond. Inchid ochii si il vad, sta intins lung si desirat in pantalonii sai scurti. Cu pielea pistruiata si fierbinte, exact cum imi placea. Inchid ochii si il aud „matz, dormi?” Stau cu fata in jos si incerc sa dorm. Se aseaza usor in pat, usor ca un inger, nu trage plapuma pe el ca ii e cald. Isi aseaza perna si pune glezna stanga pe glezna mea sa dorm linista ca a venit acasa si e acolo. E acolo si ma iubeste, nu o sa sa se termine niciodata. Peste ochii mei se mai pune un val si ma relaxez. E acolo. Adorm impacata. Ma voi trezi in miez de noapte sa beau apa si doarme langa mine. Beau apa si ii sarut spatele, il iau in brate si ii spun ca il iubesc. Nu ma aude, dar stie asta. Adorm cu fata in scobitura coloanei lui. Ma trezesc, ma dau jos usor din pat sa nu il trezesc, ma imbrac pe intuneric, ies sa fac cafeaua. Intru incet si il trezesc. Are fata de inger nedumerit. Iesim afara si ne bem cafeaua la aer curat sub un trandafir urcator rosu inflorit. Vorbim si radem, imi arata chestii pe telefon si filosofam…

Suna telefonul si mi-e capul greu. Nu, nu am baut pentru ca nu beau. Ma ridic cu greu si ma uit in dreapta mea. Partea lui de pat e neatinsa. Futu-i… Inca o zi fara el. One minute at a time, fac ce zicea o psiholoaga din online. Inspir si expir, incerc sa nu ma gandesc la absentele oamenilor, ci la prezente. Ma ridic si ies din camera. Lumina soarelui din curte ma face sa intru sa-mi iau ochelarii de protectie. Fuck, muncesc atat si nici soarele nu pot sa il mai suport.

Ies cu cineva in parc. Sunt imbracata in negru nu pentru ca m-am ingrasat, ci pentru ca ma gandesc la el. Un fel de doliu pentru un fost. Daca ar stii ar si rade de mine… Cu capul meu blond si parul lung toti oamenii care trec, soferi de autobuz, soferi, trecatori se uita la fata mea. nu inteleg ce atrage asa mult atentia. El e mandru ca se uita toti la si dupa mine, dar mie nu imi pasa. Mi-as dori sa ma tina fostul de mana si sa am in mine linistea de odinioara. Stau pe banca langa el si gandul mi-e departe. Rataceste fara cuvinte prin Piata Sfatului in Brasov band ceai cu ghimbir la diverse terase si cafenele, vizitand, razand, mancand snitel la un restaurant romanesc, uitandu-ma la blondul meu frumos de odinioara… De-ar sti blondul meu de acum pe unde imi zboara gandul… Tac si ma plimb mai mult. Ne urcam in masina mea si plecam mai departe. Ascultam muzica si cantam impreuna piesele favorite.

Mergem la Iasi iar.

Acum am bani de hotel, matz. Ce zici de asta?

S-ar putea să-ți placă și:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *