Eram la facultate și aveam un prieten mai destupat la minte ca mine. Deși căutasem deja de multe ori cum să fac bani online, nu am găsit nimic bun. Parcă porțile erau închise. Mi-a zis dacă aș vrea să fac bani online și dacă știu Excel și engleză. Cum i-am zis că da, mi-a arătat site-ul Freelancer și mi-a explicat cum merge treaba. Am aplicat la joburi, i-am arătat ce am făcut și el îmi dădea sfaturi. Cum nu am reușit nimic în câteva zile, mi-a arătat ceva mai bun: Upwork. Aici mi s-au deschis porțile cerului și în maxim 4 zile aveam primul job. I-am făcut unei scriitoare un book trailer video. Ce am făcut de fapt a fost un PPT transformat în video.

Am primit echivalentul a 150 lei, primii mei bani din freelance. Apoi am prins un proiect de 3 săptămâni alături de o japoneză extrem de respectuoasă care m-a învățat lucruri și de la care am recenzie pe Linkedin și acum. Joburile au dispărut după, dar nu am disperat. Am continuat să aplic până am prins următoarele taskuri micuțe, de câțiva dolari. În 2014 dolarul era 3.22 lei.

Nu știam prea bine să scriu în engleză, nici nu înțelegeam prea bine, dar am vrut să învăț. De ce? Din sărăcie, vorba aia, motivația de a te trezi dimineața și a merge la muncă, dar mai mult pentru că acel prieten mi-a zis când am stâlcit un cuvânt în engleză că nu voi știi niciodată engleză. La mine, ambiția se ridică din astfel de umiliri pentru că vreau să demonstrez că nu este așa.

2014 a fost un an greu. De ce? Hai să îți explic.

  1. În 2014 oamenii nu știau că se poate lucra de acasă sau cel puțin în zona mea era un subiect tabu. Am ținut secret mult timp. Oamenii credeau că nu există așa ceva și ar fi zis că fac ceva ilegal.
  2. Engleza mea era mai mult sau mai puțin de baltă.
  3. Nu știam ce aptitudini monetizabile am sau nu le dezvoltasem aproape deloc.
  4. Nu știam să negociez, acceptam orice preț doar să mai fac un dolărel.
  5. Nu știam să diferențiez clienții buni, profesioniști, corecți de ceilalți.
  6. Nu existau grupuri de freelanceri români sau nu erau active. Oamenii nu se ajutau între ei.
  7. Nu existau oportunități în limba română. Nu găseam clienți, nici proiecte în română. A trebuit să învăț engleză sau aș fi murit de foame.
  8. Oamenii nu colaborau. Nu aveam cui să subcontractez dacă nu aveam timp să fac tot ce luasem.
  9. Am făcut burnout de mai multe ori. Devenisem dependentă de telefon. Noaptea mă trezeam din oră în oră și verificam mesajele pe site sau mailurile.
  10. Nu puteam găsi clienți pe termen lung. Mi-a fost greu să îmi creez un profil pe Upwork, dar după primele review-uri de 5 steluțe totul a început să curgă lin.

A fost greu, dar și frumos. Aș lua-o de la capăt? Cu siguranță DA, de 1001 de ori DAAA!

De ce? Pentru că a fost o călătorie pe valuri învolburate, când mai sus, când mai jos, dar am ajuns bine. Cu perseverență și mii de ore petrecute online citind sau vizionând video-uri când oamenii de vârsta mea ieșeau în oraș sau cu familia, am ajuns la stabilitate. Mi-a luat 6 ani, dar merită fiecare strop de transpirație, fiecare nerv întins, fiecare lacrimă și fiecare moment de emoție.

E greu începutul? Înseamnă că merită!

S-ar putea să-ți placă și:

13 comentarii

  1. Și eu tot de șase ani mă scald în aceste ape ale freelancingului, însă din 2014 și până în prezent tot am mai avut câteva tentative de a lucra full time și pe un salariu stabil, deoarece simțeam că nu mă ajută să dobâbdesc stabilitate financiară. Și nici nu prea știam să fac prea multe în afară de a scrie, de a compune texte.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *