Credeai că grafurile orientate și cele 7, parcă, metode de sortare ale unui vector nu te vor ajuta la nimic? Ei bine, pregătește-te să fii uimit. Poate nu o să ajungem toți programatori și web designeri, dar informatica asta te ajută în viață mai mult decât crezi. De ce? Pentru că te învață să gândești structurat și logic, dar să începem ușor.

O să încep cu începutul. În clasa a VII-a când am început să fac informatică la școală a fost groaznic. Îmi fugea cursorul pe ecran de parcă era un cal care a scăpat din grajd. Am crezut că o să rămân corigentă. Nu aveam calculator acasă și nu învățam deloc ce se preda la școală. Nu mai zic că eram 3-4 copii la un calculator. Într-a VIII-a mi-au luat ai mei calculator.

Într-a IX-a abia am instalat internet după o lună de așteptare de când am făcut solicitarea. Dădusem 2 teste la informatică și aveam un 4 și un 5. Credeam că o să rămân corigentă, mi-era groază. Informatica de mate-info intensiv info mi s-a părut o sperietoare și zile întregi mă întrebam ce a fost în capul meu să dau la mate – info la unul dintre cele 3 licee de top ale Ploieștiului.

Pe semestrul al II-lea am început să mai înțeleg câte ceva și începea să îmi placă. Făceam eforturi să înțeleg ce se preda, dar mi se părea că sunt mai înceată decât ceilalți elevi, care mai de care mai fițos și mai plin de el cu fiecare notă de 9-10 luată. Dacă făcea vreunul codul ăla nemernic să meargă nici că venea și la tine să vadă de ce ai o eroare. Erorile de care mi-era groază, mai ales pentru că nu înțelegeam engleză prea bine și limbajul era destul de scorțos, erau de cele mai multe ori o virgulă sau un punct și virgulă puse aiurea.

O să îmi amintesc mereu când am chemat-o pe profă să vadă eroarea mea și mi-a zis să mai iau dom’le mâna de pe mouse și să lucrez cu tastatura. Atunci m-am simțit certată, dar adevărul este că tastatura este un pământ magic pe care dacă îl cunoști vei avea multe de câștigat. Abia peste vreo 6 ani aveam să înțeleg puterea tastelor CTRL + C, CTRL + X, CTRL + V, dar mai ales CTRL + Z.

De ce? Pentru că peste vreo 6 ani de la clasa a IX-a încolo am ajuns freelancer și făceam introducere de date. Ce făceam mai exact? Luam info cu copy-paste de pe Amazon și puneam într-un Excel cu multe coloane. Atunci am înțeles că mouse-ul e doar pentru selectare text rapid și combinațiile de taste, shortcut-urile sunt cele care rock the Earth. Fără astea 4 cele mai uzuale aș fi copiat și azi info de pe Amazon în acel Excel.

Poate te întrebi câteodată ce ți-a trebuit ție informatică și ce faci cu ea în viață că ție nici nu îți plac calculatoarele, nu o să devii programator. Ai dreptate. Nu o să devenim toți programatori. În același timp nu ai dreptate și o să îți zic de ce. Eram o tipă care gândea în floricele și poezii. Citeam Nichita Stănescu și scriam poezii, visam la iubirea ideală și lumea afacerilor mă lăsa rece. Asta până am ajuns la facultate și am înțeles cât de tare lovește sărăcia. Când nu îți permiți mâncare bună și haine cauți orice oportunitate pentru a face 2-3 lei. Am căutat și am ajuns freelancer. Făceam introducere de date pentru un american și asta am câștigat primii bani. Am lucrat 10 ore pe zi dând copy-paste și într-o lună schimbam vechiul calculator pe un laptop nou-nouț.

Ce te învață, dom’le informatica asta și ce vreau eu să îți spun aici mai exact?

Ce tot vreau să îți spun e că atunci când scrii codul ăla pe care uneori îl urăști este că tot ce vrea profa să te învețe este să gândești logic, organizat și structurat. La 15-16 ani ai impresia că o să aibă mereu cineva grijă de tine. Părinții nu o să fie mereu acolo sau capabili să îți ofere tot ce îti dorești. O să trebuiască să te descurci singur. Într-o lume fără pile, relații și cunoștințe nu te poți baza decât pe tine însuți, adică pe cunoștințele tale. Dacă nu ești în stare să alegi un lucru în detrimentul altuia înseamnă că nu ai înțeles ce face „if” și ce face „then”. Toate alegerile pe care le vei lua se vor derula în capul tău drept un if și un then. If te duci la școală, then o să ai o diplomă de cel puțin 10 clase. If nu iei bacul, then vei găsi un loc liber la Mc și KFC. Crede-mă că nu este așa plăcut să prăjești cartofi și hamburgeri pentru oamenii cu Bac care vor totul repede, acum și aici.

Graful ăla orientat știi ce e? E un exercițiu despre cum să unești n puncte creând cel mai scurt drum. Ideea e că ai la dispoziție minim de resurse și trebuie să ajungi din punctul A în punctul B fără să consumi maxim de resurse. Să zicem, de dragul discuției, că ești taximetrist. Va trebui să iei oameni din mai multe locații, să le zicem puncte și ai la dispoziție benzină limitată. Cum faci tu să consumi cât mai puțin? Păi creezi cel mai bine optimizat graf orientat adică iei în calcul în minte toate posibilitățile și alegi drumul cel mai scurt care unește toate acele puncte începând de undeva și ajungând la o finalitate. De fiecare dată când ieși pe ușă și trebuie să ajungi în mai multe locuri cu minim de cheltuieli ceea ce faci tu în cap este un graf orientat. Așa-i ca nu te așteptai? Dacă nu alegi cea mai ieftină soluție înseamnă că ai ales varianta mai puțin eficientă și faci risipă de resurse.

Să luăm altă situație întâlnită în informatică. Last In First Out sau pentru cunoscători, LIFO. Asta se lega de stive. Cine intră ultimul, iese primul. Vezi tu, această situație este des întâlnită și în viață. Dacă o firmă are probleme, cine crezi că „zboară” primul? Ultimul venit, asta e clar. Chiar și în copilărie se făceau diferențe și ultimul avea de pierdut. La o întrecere, ultimul era dat afară. Cel mai mic dintr-o familie era deseori marginalizat și nimeni nu voia să se joace cu el jocuri de copii mai mari. Copiii de 12 ani nu voiau să se joace cu cel de 3 ani, știi despre ce vorbesc.

FIFO, First In First Out parcă era folosit la cozi. Cine ajunge primul primește un bonus, cine are cele mai multe vânzări primește un procent din ce a vândut, cine cumpără prima carte are autograf, oricine face ceva primul primește ceva sau scapă de o presiune/cheltuială/stres în general. Dai primul foaia la bac, ieși primul din sală, scapi de stres. Ajungi primul la linia de sosire la ora de fizică te poți odihni, la un concurs iei o medalie și probabil un premiu, exemplele pot continua la infinit. Aveam un prof de marketing în facultate care ne zicea ca în marketing nu contează să fii cel mai bun, ci să fii primul. Așa vei rămâne în istorie. Așa se ajunge și în Cartea Recordurilor.

Cele 7 metode de sortare. Tot ce îmi amintesc sunt metoda maximului, minimului si bubble sort. Totul se construiește prin sortare in lumea în care trăim. De la președinte în jos, parlamentarii sunt sortați pe mai multe criterii. În organigrama unei firme vei vedea în cap de arbore CEO sau acționarii, apoi pleava mai jos. Tu în mintea ta sortezi în fiecare zi amintirile și întâmplările prin care ai trecut. Ca o paranteză, prin metoda maximului în fiecare zi updatezi lista amintirilor frumoase când ai primit o amintire și mai frumoasă decât aveai, la fel funcționează pentru amintirile triste. Amintirile triste sunt sortate prin metoda minimului. În orice colectiv ai fi, ieși în evidență, te ridici, ieși în față prin metoda bubble sort pentru că ieși ca o bulă la suprafață. Chiar și în religie se spune că un adevăr iese mereu la suprafață ca un foc care arde patul sub care a fost ascuns. Nici nu îți trec acum prin minte în câte momente în viață vei gândi fix drept codul ăla pe care îl scrii acum.

Erorile din codul din C++. Ce le mai uram. Și ele mă urau pe mine cred, pentru că se tot repetau. Nu eram atentă la „;” sau virgule. Fii atent la tot ce scrii, cum scrii, unde scrii și unde pui spații degeaba. În cod nu prea există spații goale, exact ca în viață. Dacă azi nu ești în stare să vezi virgula unde e pusă aiurea mâine la notariat nu vei observa cum o diacritică sau o literă este greșită în titlul de proprietate și când te duci la primărie să îl înregistrezi, oamenii ăia văd diferența între titlu de proprietate și buletinul tău și nu te cred că ești tu. Azi nu vezi o literă și intri în încurcături, mâine pierzi bani pentru că ai greșit o literă.

Există o mulțime de domenii unde ți se va cere să fii atent la tot ce scrii. Chiar și în mailuri e jenant să greșești un nume. Oamenii se simt întotdeauna lezați când le spui/scrii greșit numele undeva. Tu cum te-ai simți dacă șeful ți-ar greși salariul și ți-ar trimite cu un zero mai puțin? Nu cred că ai lua-o drept o greșeală de scriere, ci te vei înfuria crezând că vrea să te înșele. La fel, semnătura cu o literă greșită devine nulă. O singură literă face diferența în orice domeniu. Fii atent la greșelile astea pentru că acum dau eroare și codul nu rulează, dar în viață o să fie vorba de mai mult decât o notificare de eroare: vei pierde bani, timp, nervi, oameni, ocazii pentru greșeli la fel de minore.

Vectori și matrici. Nu înțelegeam atunci care-i faza cu citirea și afișarea vectorului, de ce e așa de important. Ei bine, în viață tot ce citești, tot ce procesezi e în fond un vector sau o matrice stilizată sau metaforizată. Cu puțină imaginație și logică vei înțelege lumea altfel. Azi nu știi să citești un vector, mâine greșești CNP-ul și îți sunt respinse actele. Oriunde ai introduce CNP-ul sau numele, un robot, un calculator, un software avansat citește literă cu literă sau cifră cu cifră și dacă nu îndeplinește anumite condiții îți respinge cererea, adică în fond dă o eroare și tu pierzi: bani, timp, nervi, ocazii. Va trebui să faci alte eforturi, alte drumuri, să dai alte telefoane să depui mai mult efort când puteai să verifici de 2 ori ce ai scris și să fii atent la toate cifrele sau literele.

Matrix nu e doar un film. Am ajuns să îl trăim. Toată informația de care ești înconjurat este de fapt o mare matrice, oamenii sunt cifrele din matrice. Toată viața ta va trebui să citești matrici și să iei decizii. Azi alegi cu cine să fii, mâine îți alegi: șefi, joburi, colaboratori, clienți, parteneri, oameni în fond. Vei citi și asimila informații exact ca un calculator și le vei folosi. Cu cât înțelegi mai bine teoria asta, cu atât vei fi mai capabil să iei cele mai utile, eficiente, optimizate decizii.

Divide et impera. Nu e doar un dicton latin, e o treabă importantă în informatică. La psihoterapeut dacă te duci și îi spui temerile sau traumele tale te ajută să le depășești printr-o metodă care se numește a tăia elefantul în bucăți și este vorba despre fix același lucru. Orice mare temere poate fi demontată în bucăți și cucerită bucată cu bucată. Ai de învățat pentru teză, bac, examen și ți se pare imposibil. Înainte să îți smulgi părul din cap și să fugi în munți ca să nu te duci la examen și să pici, ia o foaie, fă o mică listă și taie materia în bucăți mici: ziua 1 – învăț primele 3 pagini, ziua 2 – învăț partea despre x lucru, ziua 3 – învăț ultimele 4 pagini și fac exerciții. Așa nu ți se va mai părea mult. Te ții de program și vei reuși. Ai nevoie să te integrezi într-un grup nou și ți se pare imposibil. Iei membru cu membru, te împrietenești pe rând cu toți, la final totul va fi ok. Ai cucerit tot. Poți extrapola asta în orice arie a vieții tale, fii creativ, perseverent și ai răbdare cu tine.

Dacă gândești logic, structurat și ai destulă imaginație să înțelegi metaforele și substraturile vei avea un job unde să fii remunerat cum trebuie, să te simți bine în pielea ta, să ai colegi faini și în fond să ai lucrurile pe care ți le dorești. Vei avansa încet, de la job la job. Am început ca analist salarizare la o companie în București. La o zi înainte să se încheie perioada de probă, mi-am dat demisia. De ce? Pentru că eram varză. La primul job nu înțelegeam importanța procedurilor, cum să mă organizez să lucrez mai repede, cum să bifez sarcini, cum să verific de mai multe ori pentru a fi sigură pe ce fac, nu țineam minte unde sunt informațiile de care aveam nevoie.

Acum am trecut prin 5 joburi și 7 ani de freelance, iar treburile au început să o ia pe drumul pe care mi-l doream să am flexibilitatea unui job freelance, dar avantajele și șansele lucratului într-o echipă de profesioniști și oameni empatici, prietenoși care îmi înțeleg emoțiile. Sunt coordonator programe la o firmă de training și dezvoltare manageri unde am înțeles că totul este foarte bine organizat ca o matrice perfectă sau ca un graf orientat, totul se leagă. Atunci când nu ai experiență într-un anumit domeniu sau nu ai deloc experiență nu înțelegi cui trebuie să dai mailuri, când trebuie să iei decizii fără să te consulți cu cineva, când riști, când riști și nimic nu câștigi, etc.

Am trecut și în tabăra inamicilor. Am făcut clasa a XII-a la filologie. Am crezut că e paradis. Acolo cărțile citite de mine și ideile mele inovatoare au fost apreciate, iar fetele care nu se descurcau deloc cu calculatorul îmi tot spuneau că eu știu să depanez orice sau să fac orice în Excel/Powerpoint pentru că am făcut la mate-info. Adevărul era că de la orele de info am înțeles de la erorile alea nenorocite că atunci când ceva nu merge începi să încerci lucruri noi pentru a înțelege cum funcționează programul ăla, schimbi lucruri pentru a face totul să ruleze, cauți modalități noi de a face lucrurile. Odată ce ai înțeles cum gândește un calculator, un robot, inteligența artificială, poți să găsești soluții noi la care alții nu s-au gândit.

În Powerpoint când iei un template și vrei să scapi de acele pătrate de care nu ai nevoie, le poți sterge. Dai click pe ele și le ștergi. Dacă ai dat copy-paste într-un document Word și s-a strâmbat totul, iar când încerci să îl aranjezi arată groaznic, tot ce poți face este să dai cut textului și tabelelor de acolo și să pui într-un doc nou. Acolo vei putea aranja totul de la zero, fix cum vrei tu. Fiecare document pe care îl creezi are la proprietăți numele autorului. Dacă trimiți cuiva un document care nu a fost scris de tine, dă cut textului și salvează într-un document nou pentru a fi înregistrat ca și cum ar fi scris de mână/tastatură de tine ca să nu te faci de râs în fața celui care îl va primi. Profa de info ne tot bătea la cap cum să salvăm documentele înainte să le trimitem. Ne enerva cu acele „_”, underline-uri repetate. Să știți că nu era inutil ce zicea ea. În primul rând arată profesional și în multe firme/companii se folosește asta, iar în al doilea rând este vorba de proceduri.

Dacă un om îți cere ceva și tu îi oferi altceva vei avea de pierdut. La Loto dacă nu pui pe bilet numerele pe care norocul/soarta/destinul le cere în duminica aia, nu câștigi. La interviu dacă nu spui ce ar vrea recrutorul să audă, nu iei jobul. Dacă nu dai răspunsul corect la școală nu iei 10. Dacă nu te porți cu părinții/iubita/iubitul cum își dorește este doar o chestiune de timp până îl vei pierde și lista poata continua la infinit.

Tu trebuie să înțelegi că pentru a obține un anumit rezultat ai nevoie de o anumită acțiune. Este vorba de acțiune și reacțiune de la fizică. Nu mai știi? Ia cartea aia de clasa a VI-a parcă. Orice acțiune are o reacțiune, nimic nu funcționează altfel. Ești bun cu colegul de bancă ai șanse mari să primești același lucru înapoi. Faci o greșeală sau nedreptățești pe cineva, universul va avea grijă să pierzi sau să ai de suferit la un moment dat. Nu te aștepta să lovești mingea de tenis de un perete și să nu îți vină înapoi.

La un job faci ce vor managerii de la tine și ești asigurat, nu faci, ești liber să faci ce vrei la tine acasă. Acolo o să stai singur-singurel și fără bani. Oriunde ai lucra vor exista oameni care vor dori lucruri de la tine pentru a-ți oferi ceva în schimb. Dacă nu le vei da ce vor, nu vei obține ce vrei TU.

Tot ceea ce faci în fiecare zi poate fi cuprins, înțeles sau explicat prin principii ce țin de informatică. Dacă înțelegi teoria, cum funcționează lucrurile vei putea să îți îmblânzești propria minte. Poate nu mai țin minte tot ce am învățat pentru că nu am fost cea mai bună la informatică, dar cred că dacă vei combina logica și rigoarea informaticii cu psihologie, NLP, dezvoltare personală vei reuși să ai tot ce îți dorești. Claritate, ordine în job și casă, iar cu ajutorul psihologiei vei înțelege oamenii din jur mai bine oferindu-le ce își doresc pentru a primi clipe de fericire la schimb.

Nu am fost cea mai bună la informatică, nici cea mai slabă. Nu am luat de multe ori 10, nici predominant 5. Eram de un 7-8. Aveam un coleg de 10 pe linie, altul crea soluții noi în timp ce profa voia să ne arate o soluție dezvoltată de ea. Ambii sunt în capitală lucrând la firme de renume. Eu nu lucrez în informatică. Nu sunt nici scriitoare cum îmi doream, nici programator. Îmbin în fiecare zi ce am învățat la info pentru a mulțumi clienții cu ce am învățat din content writing pentru a scrie cele mai empatice și egal simpatice mailuri pentru cursanții noștri.

Sunt sigură că eu am aplicat cel mai mult, mai util, mai optimizat și mai bine ce am învățat la informatică în liceu și am fost fascinată mereu de ce pot face laolaltă creativitatea mea și butoanele create de programatori și web designeri.

În speranța că te-am inspirat să fii mai atent la orele de informatică, deschide-ți urechile, închide-ți vocile prejudecății și lasă-ți imaginația liberă. Doar atunci vei găsi soluții reale, veridice și vei fi cu adevărat liber, dar în același timp fericit.

Cu mult drag, o fostă elevă de mate-info, „7-8 ore pe săptămână, 3 ani din 4”.

 

PS: Mulțumesc, profa, pentru că nu m-ai discriminat și într-un mod discret ai crezut în mine, dar mai ales pentru acel moment special pe care mi-l voi aminti mereu când m-ai salutat pe hol cu cel mai cald zâmbet posibil în clasa a XII-a când nici nu mai eram eleva ta. M-am simțit specială și am înțeles că doar un profesor extraordinar mă poate face să mă simt așa când nici nu mă remarcasem cu ceva la orele de info, ci eram mediocră față de colegii mei curajoși și geniali, dar mai ales extrovertiți.

S-ar putea să-ți placă și:

3 comentarii

  1. Waw! Atat de multe lucruri deriva din informatica asta de liceu pe care tu le-ai punctat!?! Articolul este cam lung dar sper sa aiba oamenii rabdare sa-l citeasca pana la capat pentru ca este plin de experiente impartasite! Extrapoland, nu predau doar informatica, ci logica lucrurilor ?!?
    Multumesc Oana!
    sanda_craina
    prof. Click_Declic

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *