Am o afinitate pentru Moldova si moldoveni. Le ador limba alambicata, amuzanta si melodioasa, dar si felul aprig de a fi. La televizor auzi tot felul de lucruri urate despre moldoveni, dar exact ca in orice padure cu uscaturi si pomi tineri, nu toti moldovenii sunt la fel.

Vaslui. Judetul, orasul care este atat de urat descris la stirile de la televizor. Ai crede ca acolo nu sunt decat oameni betivi si violatori bautori de spirt Mona. Ei bine… Am fost acolo si am ramas uimita.

Moldova are dealuri molcome, oameni calmi, oameni respectuosi, o liniste care iti inunda sufletul chiar din gara. Am coborat pe peronul strain, la doar 340 km de casa mea si am simtit ca aici imi voi intalni destinul. Usor pierduta cand pe peron nu vedeam pe cine trebuia am scos telefonul sa sun. Un tiganus se uita la mine si eu m-am gandit ca nu poate fi el.

Eu asteptam sa rasara din multimea de moldoveni care coborasera aici sa se duca acasa, un blond inalt si slab. Exact cum imi place mie. M-am oprit pe peron cu geanta de laptop in mana si un rucsac in spate, munteanca in Moldova ca turist. Nu am mai sunat pentru ca de departe un blond se apropia amenintator de repede de mine. Ne-am imbratisat si mi-am cerut scuze ca am uitat sa-i spun ca sunt in ultimul vagon. Dupa 5 ore jumatate de drum, picioarele imi erau amortite.

Am plecat unul pe langa altul si la un moment dat mi-a zis sa ii dau mana. Am pus-o in palma lui mare si fina si pentru un moment care a durat mai multe clipe decat imi imaginam m-am simtit acasa. Am simtit ca sunt acolo unde trebuia sa fiu. Am vorbit si am mers pe jos, am mers si am vorbit, am ras si am povestit pana am ajuns la cazare. Orasul era insorit, oamenii nu prea vorbesc pe strada si daca o fac, o fac in soapta. Nu se aude galagie pe strazi, nici harmalaie. Tigani sunt si aici, dar parca-s tigani educati. Toata atmosfera e de ALTCEVA. Undeva in Moldova, in inima judetului Vaslui linistea e la ea acasa. Ne-am cazat in centru unde o fantana arteziana racorea oamenii, piatra cubica astepta sa fie calcata incet. De aici se puteau vedea muntii. Totul era verde si o liniste te facea sa iti linistesti ritmul inimii.

Am descoperit un parc in centrul orasului, un parc imens, de un verde plin de viata, un loc unde oamenii se relaxeaza in liniste, nu se aud soapte ofensatoare sau remarci de genul. Oamenii se opresc din vorbit pe banca atunci cand treci pe langa ei, nimeni nu fluiera dupa tine pe strada, tiganii nu fac glume sau sa strige dupa tine lucruri obscene. Totul e ca in rai.

Iesi pe strada si te simti in siguranta. Nu auzi harmalaia din Ploiesti, nici glumele proaste si fluieraturile, nu simti agitatia si stresul din capitala. Vaslui e o combinatie subtila de oras de munte cu sat pierdut intre dealuri. Ai impresia ca esti departe de civilizatie si nici nu ai nevoie de WiFi.

Nu am zis ca nu ai avea semnal, dar orasul si oamenii sunt atat de fascinanti ca nu ai nevoie de Facebook sau email. Spune asta o obsedata de online, deci chiar totul e pe bune.

Uneori, mai mereu rectific, am impresia ca am fost o moldoveanca nationalista in vreo viata anterioara. Oamenii ne-au tratat foarte frumos oriunde am fost, de la terase si restaurante la magazine mici si cafenea de tip franciza. Totul a fost la superlativ. Timpul parea sa aiba rabdare cu oamenii de aici, nu numai cu familia lui Moromete.

Am stat 3 zile si nu mai voiam sa plec. Pana si taximetristii de aici sunt superb educati, politicosi si gata sa te serveasca. Nu stiu daca pandemia e de vina. Nu stiu daca e vorba ca aici salariile sunt mai mici si deci vanzarile mai mici, de aceea vanzatorii si alti oameni din domeniul HoReCa s-au purtat frumos cu noi, dar… A fost incredibil. Au fost cele mai frumoase zile din viata mea si cel mai frumos oras mic pe care l-am vizitat vreodata. De fapt, ca marime e cat Ploiesti-ul. Are magazine mult mai mici, pare mai aerisit, comercialul nu te strange de gat, nici nu te trage de maneca sa intri inauntru sa deschizi portofelul.

In Ploiesti magazinele sunt mari, opulente, extravagante si te trag de maneca sa intri sa le dai bani. Aici nimic nu este ostentativ. Nu este un oras gri, nici plictisitor. De fapt, ai putea sa bati strazile pana in mahalalele periferiilor si mai departe fara sa te plictisesti. Poate doar o febra musculara sa te faca sa te opresti cand nu esti obisnuit sa mergi asa mult.

Fata de Bucuresti, aici nu ai impresia ca oamenii se poarta frumos si profesional cu tine ca sa le lasi bacsis. Nu te simti lingusit, folosit sau mintit. E normal, asa cum ar trebui sa fie peste tot. Rasul meu cu gura pana la urechi atragea atentia intr-un oras linistit unde oamenii par ca vorbesc in soapta si la restaurant pentru a nu deranja.

Multe cladiri care in Ploiesti par comuniste, tot felul de cladiri ale statului, aici par frumoase. Au punct de informare turisti si tot felul de cladiri ce apartin ale statului, dar aici sunt vii, au un farmec al lor. Parca te imbie sa intri. E minunat sa auzi moldoveneasca, accentul ala dulce peste tot pe strada vorbindu-se. Cel putin pentru mine, e muzica pentru urechile mele.

Nu am cuvinte sa descriu cat de bine m-am simtit aici, dar un lucru este sigur: urmeaza sa vad si celelalte orase moldovenesti. Mi-e dor de Iasi-ul pe care l-am vazut acum 2 ani, dar de care nu m-am bucurat pe de-a intregul. Vreau sa ajung acolo sa vad tot ce e frumos, de vizitat, de iubit.

Urmeaza: Iasi, Bacau, Piatra Neamt, Suceava, Roman, Botosani.

Plus ca unul dintre visele mele legate de calatorii este sa ajung la Chisinau, sa aud moldovanii vorbind in limba lor frumoasa si melodioasa, direct la mama lor, pe strazile lor.

To be continued.

Cu dedicatie, pentru V.

12 comentarii

  1. În urmă cu vreo trei ani, mergeam spre Chișinău și am trecut prin Vaslui. Mă aștepteam să văd pe stardă oameni care aleargă cu topoarele în mâini, bețivi dormind la colțul străzii, echipaje de poliție și alte nebunii din astea. În schimb, am fost plăcut surprinsă cu pace și armonie. Mi-am dat seama că sunt prea plină de prejudecăți pentru o persoană atât de tânără. E musai să ajungi la Chișinău! E un oraș superb! Am descoperit acolo bucăți fascinante de istorie și prăjituri delicioase!

  2. Mi-ai făcut dor de Iași, acolo e locul unde m-am născut și am locuit și e un oraș care îți intră în suflet.
    Vasluiul într-adevăr e foarte liniștit și în mare parte, oamenii sunt educați.
    Te sfătuiesc să mergi și în Moldova, ai să fii încântată de felurile de mâncare bogate ale lor, de glume, de ospitalitate.

  3. Mă bucur teribil când aud oamenii vorbind din experiențele proprii, despre Moldova și moldoveni.
    Da, Moldova nu este ceea ce auzim de la diverși, nu este reprezentată de cei proști, răi, violatori sau bețivi. Vorba aceea, fiecare pădure cu uscăturile ei, adică de astfel de reprezentanți dăm peste tot. Moldova este un colț de rai plin de oameni inteligenți, genii care ne fac cinste, și o energie, pe care sper să o descoperi și să o simți, deosebit de bună.

    1. Nu am mai mers de mult timp în Moldova. Sper ca la anul să fac un mic traseu, să mă plimb mai mult de acolo Și eu îmi doresc să vizitez Chișinăul ❤

  4. Deși unii ar râde de ceea ce voi spune, acum 4 ani am vizitat și eu Vasluiul, am petrecut acolo 1 săptămână și m-am simțit super! Toată atmosfera din oraș mi s-a părut extrem de relaxată, oameni foarte politicoși, oraș curat, aer curat, parcuri faine… Mi-a plăcut mult-mult de tot acolo și m-aș întoarce oricând. 🙂

Lasă un răspuns la Ruxandra Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *